Dictionar tehnic: Sistemul anti-blocare (ABS)

Sistemul anti-blocare previne, în cazul unei frânări complete sau în condiţiile unui carosabil alunecos, o blocare a roţilor, ceea ce permite menţinerea capacităţii de manevrare a autovehiculului. Roţile blocate nu mai pot transfera forţe de ghidare laterală, iar autovehiculul nu mai poate fi controlat. Pentru a evita o astfel de situaţie, sistemul de comandă al ABS, prin intermediul unor senzori de turaţie a roţilor, monitorizează turaţia tuturor roţilor autovehiculului. În cazul în care există riscul blocării unei roţi, un ventil magnetic de la nivelul unităţii de comandă a sistemului anti-blocare reduce presiunea de frânare pentru roata respectivă până când aceasta rulează din nou liber. Ulterior, presiunea creşte până la limita de blocare. Autovehiculul îşi menţine stabilitatea şi este garantată capacitatea de manevrare. La sistemele anti-blocare moderne, asemenea celor utilizate la toate modelele Volkswagen, acest proces se realizează de mai multe ori pe parcursul unei secunde. Conducătorul auto identifică activarea sistemului anti-blocare printr-o uşoară mişcare de pulsare a pedalei de frână. În limita de reglare a sistemului anti-blocare, în ciuda decelerării maxime, autovehiculul poate fi manevrat fără probleme pentru a evita obstacolele, prevenind în acest mod producerea unei coliziuni. Sistemul ABS offroad disponibil la Touareg are la bază un algoritm special al echipamentului de control al sistemului ABS, activat automat în condiţii de teren extrem (printre altele, la o viteză mai redusă de 5 km/h şi cu diferenţialul median blocat). La sistemul ABS offroad, roţile pot fi blocate pentru puţin timp înainte ca sistemul să reducă presiunea de frânare. Se formează astfel o mică pantă la nivelul solului (de exemplu pietriş sau nisip) în faţa roţii care accentuează efectul de frânare. Modelul Touareg îşi menţine manevrabilitatea în condiţiile unei reduceri semnificative a distanţei de frânare.