Turbina de supraalimentare.
Pentru o nouă îmbunătăţire a puterii motorului şi a cuplului motor al propulsoarelor TDI, Volkswagen apelează la turbocompresorul cu geometrie variabilă.
Prin compactarea aerului necesar pentru procesul de ardere, creşte debitul de aer al motorului fără modificarea capacităţii cilindrice, cu menţinerea turaţiei şi creşterea puterii.
Turbocompresorul valorifică în scop de propulsie energia din gazele de eşapament. Acesta este alcătuit din două turbine. Palele turbinei amplasate în galeria de evacuare propulsează elicea de supra-alimentare conectată prin intermediul unui arbore. Aici se realizează procesul de compresie. Aerul încălzit ca urmare a compresiei este răcit în principal prin intermediul unui schimbător de căldură aer/aer, fiind transportat ulterior în camera de ardere. Pentru că aerul răcit ocupă un spaţiu mai redus în comparaţie cu cel cald, în acest mod pătrunde în camera de combustie o cantitate mai mare de aer, fiind disponibil un volum superior de oxigen pentru procesul de ardere.
Principalul dezavantaj al turbocompresorului este necesitatea unui anumit debit al gazelor de evacuare în scopul funcţionării, acest debit fiind disponibil numai în condiţiile unei turaţii mai ridicate a motorului. Aceata este explicaţia pentru apariţia noţiunii de „Turbo lag“. Pentru a obţine un randament optim şi la niveluri scăzute de turaţii, pentru compresor este necesară o reglare a presiunii gazelor de eşapament.
Prin intermediul unui sistem de palete directoare mecanice există posibilitatea de reglare a diametrului alimentării către turbina de supraalimentare VTG (VTG = geometria variabilă a turbinei) la nivelul propulsorului. În cazul în care presiunea gazului este redusă în condiţiile unei turaţii scăzute a motorului, sistemul de comandă asigură o poziţie a paletelor directoare care permite îngustarea diametrului, ceea ce conduce la o creştere a debitului de gaze de eşapament, cu o intensificare a presiunii. În cazul în care, ca urmare a creşterii turaţiei, se dezvoltă o presiune superioară a gazelor de eşapament, sistemul de comandă, prin modificarea poziţiei paletelor directoare, determină modificarea diametrului alimentării.
Turbinele cu geometrie variabilă oferă o funcţionare cu un randament deosebit în special în sarcină parţială – este evitată astfel „Turbo lag“. Aceste turbine conferă motorului o putere superioară, o capacitatea de reacţie îmbunătăţită semnificativ, cu un efect pozitiv asupra emisiilor.